Melancolie Cu pasul lent, ca o stafie, atentă prada și-o ochește, Să-mplânte-amarul nepăsării în ochiul care mai sclipește, Apoi să-și afle loc pe buze, în zâmbet palid să le coase Și-o apatie s-o prelingă din creier până-n miez de oase. Fără să crezi, te dai tăcerii, singurătății cazi în plasă Și stai mai des […]
via Versuri noi: Melancolie — IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU
